luni, 26 octombrie 2009

BüKREŞ VURGUNU

La revenirea din India am trecut prin Aeroportul din Istanbul. Ştiam de cu o seară înainte că Dinamo plătise tribut în jocul cu turcii patru boabe. N-am fost foarte mirat să aflu că, din păcate, a urmat la rând în calea invadatorilor şi timida Steaua, care, pudibondă, întoarce capul numai o dată. Mai pe scurt, echipele fanion ale fotbalului românesc fac Bucureştiul de toată nevoia. Îţi vine să muţi capitala la Târgovişte sau măcar la Urziceni ! Urziceni !
In relaţia cu turcii insă, nu are rost să dramatizăm, cu siguranţă nu este pentru prima oară când bietul Bükreş păţeşte un Vurgunu.

miercuri, 14 octombrie 2009

It was just my Lucknow

Sunt de două sau trei săptămâni în India - nici nu mai ştiu. A început frumos, ca un galop de sănătate, cu hotel, breakfast, plimbat cu maşina, piscină, amuzament. Apoi au urmat 6 zile şi 5 nopţi în care am dormit adunat câteva ore. Funky.

India ist cool. Are de toate. Incredible India e pe bune. Stau la un hotel de 4 stele şi în faţa clădirii unde lucrez dorm oameni pe stradă. Am închiriat o maşină şi a venit cu tot cu şofer, Daneesh. Sincer, la ce trafic e ai nevoie de un ghid. Daneesh e amuzant. Când semnalizează scoate şi mâna pe fereastra, să se ştie pe unde o ia, nu aşa... Din când in când deschide uşa şi scapă o flegmă colorata mâine-i gata. Mai bine aşa decât pe parbriz, zic eu.

Lakhnau e fostul tarâm al nawabilor, o dinastie de... nababi, care a domnit în părţile ăstea câteva secole. Faimoşi pentru turnarea de metru liniar de asfalt şi intermedierea energieie electrice de la ruşi. Oricum, foarte bogaţi, un palat opulent a ieşit din toate astea, şi nu, nu e la Corbeanca. Vraja pentru aceşti domni foarte cool s-a rupt când au aflat englejii că în zona asta se face un kabab de pui demenţial (nu e nici o şaormerie in treaba asta, chiar e ok fripturica).

Pe lângă ruinele fostului palat, Imambara - clădirea e intreagă dar e golita complet de orice valori, doar moscheea enormă ce poate mai are ceva autentic în ea -, mai există o clădire cel puţin la fel de interesantă. Banuiesc eu ca nawabii, ca orice Shia ce se respectă, au tolerat cu dragă inimă prezenţa unui francez acum mai mult de 200 de ani câtă vreme ăsta a pus bazele celei mai tari universităţi (La Martiniere) de pe râul Gomti. Monsieur Martin işi dă jos peruca şi face o cladire pe câteva etaje, cu un stil eclectic (notă pentru văru: adică cu tot felul de influnţe de arhitectură, ba din Franţa, ba din India) şi e destul de impresionantă, bineinţeles complet in paragină acum. Cum e singurul loc cât de cât european din zonă, copiii de la şcoală, în pauză, jucau fotbal. Dar de fapt erau golanii din cartier, elevii incinseseră demult un cricket la intrare dar băgasem eu de seama mai târziu.

Poze cu toate minunile astea pe cities.
http://cities.nouauzina.ro/flash