Dacă tot am pierdut Marimar şi căţelul ei vorbitor acum vreo 10 ani am recuperat cu un roman plin de suspans, suspine, supărări, suspiciuni şi senzaţional. Şi dă-i şi luptă şi iubire între brahmoiste şi hinduşi, ce poate fi mai frumos. Mostră:
- Idolii acelor popoare, replică Gora, aveau mai mult un sens estetic decât religios; în timp ce la noi imaginaţia este strâns împletită cu filozofia şi credinţa. Krishna şi Radha, Shivu şi Durga, nu sunt simple obiecte de cult tradiţional, ci reprezintă forme ale străvechii filozofii a rasei noastre. De aceea devoţiunea lui Ramprashad şi a lui Chatanyadev s-a manifestat sprijinindu-se pe aceste imagini. Unde găseşti în istoria grecilor ţi a romanilor revelaţia unei credinţe atât de profunde?
- Nu vrei să admiţi că de-a lungul veacurilor lumea s-a schimbat şi că s-au produs, în acelaşi timp, transformări şi în religie şi în societate?
-Cum să nu vreau? exclamă Gora. Dar nu înseamnă că acele schimbări trebuie să fie cu totul lipsite de sens... [...] Vreau ca transformările ce se produc în India să se desfăşoare pe linia dezvoltării ei; pentru că dacă, brusc, am începe pe calea de evoluţie a Angliei, totul de la început şi până la sfârşit va fi un eşec. Sunt gata să-mi sacrific viaţa pentru a demonstra că întreaga forţă şi grandoare a ţării noastre s-a păstrat în însăşi fiinţa ei. Cum de nu poţi înţelege acest lucru?
- Te înţeleg foarte bine, îi răspunse Sucharita, dar aceste idei sunt cu totul noi pentru mine şi n-am reflecat încă asupra lor. Când schimbi un mediu, îţi trebuie câtăva vreme ca să te adaptezi la noile condiţii de viaţă - şi mie îmi trebuie timp ca să mă familiarizez cu aceste idei. Probabil că nu sunt capabilă să realizez ceea ce-mi spui pentru că sunt femeie.
- Oh, nu! exclamă Gora. [...]Eh. De fapt el e englez crescut de o familie hindusa dar nu ştie asta (ha? I know...) şi ea iubeşte pe altul dar nu îşi dă seama.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu