miercuri, 24 martie 2010

Show you the money

Cel mai bogat om din lume vine în sfârşit din telecomunicaţii. Doamne cât am aşteptat momentul acesta. Suntem cei mai buni! Mobile to the people! Sunt sigur că cei din Mexic jubilează. Şi Liban la o adică.
După încercarea ratată a lui Thaksin Shinawatra, alt corifeu, iată că se aude în lume de meritele incontestabile ale acestei industrii, pe toate canalele de voce şi date.
In your face prepaid
În ce mă priveşte, eu am un număr in Kuwait pe care pot să îmi pun credit cât vreau. Pentru teste. Power !!! Unlimited power !!!

marți, 23 martie 2010

Zona sensibilă

Într-o seară taxiul m-a lăsat cam departe faţă de unde trebuia să ajung. Am întrebat prin zonă şi egipteanul care tocmai îşi termina tura la restaurantul din apropiere m-a dus cu maşina până la destinaţie. Avea un junghi de maşină care mi-a adus aminte de Chevette-ul meu din state. State de SUA adică.
 
 Articol din Kuwait Times despre verişori
Baiatul a fost foarte jovial, genul expatului încă tânăr care e foarte incântat că poate vorbi cu cineva intr-o situaţie similară lui. Problema e că el nu ştia bine engleza şi eu nu vorbesc araba aşa că ne-am înţeles ca într-o telenovelă de situaţie. A dat un Pepsi, ne-am râs, am discutat subiectele aprinse pe scena internaţională în speţă despre evrei. Mai pe scurt e bine că sunt creştin.
Că eram din România era foarte bine şi pentru colegul lui turc (Hagi, Popescu, Ilie, Filipescu, Lucescu sunt enumeraţi invariabil, cu puţin ajutor).

luni, 22 martie 2010

Ou sont les neiges d'antan?

Zăpezile au fost în cantităţi suficiente in România anul ăsta. În Kuwait sunt deja 35 de grade în timpul zilei, sau cum spun localnicii "A venit primăvara!".

sâmbătă, 20 martie 2010

Pays Sec

Koweït est un pays sec. Asta este legat de deşertul care la o adică te poate acoperi dar şi de interzicerea bauturilor alcoolice. Încă nu am inceput să caut pe net ghiduri de fermentare artizanală (există însă o altă formă :)) eventual să găsesc soluţii inovative chiar ale muncitorilor români din Kuwait în rezolvarea acestei probleme. Căci este o problemă, să nu lăsăm lucrurile să treacă neobservate. Pentru moment am dat peste mărturia unui profesor slovac care s-a asigurat odată cu şederea prelungită în Kuwait că nu este alcoolic, de la câteva beri pe zi în Slovacia natală la zero barat în Kuwait nu a suferit. Prea mult. Eu nu am reuşit să parcurg tot articolul, e prea lung, nu pot sta mai mult de două minute concetrat oricum.

Tratament? Fac semaforul în fiecare dimineaţă. Kiwi, Portocale, Capşuni.

MacLafel

Atelier de Falafel
Atelier de croitorie

Doua Excavatoare

De o vreme am schimbat camera. Etajul 8.
Dreapta: Wondows 8
Stânga: Două Excavatoare.
Apelul muezzinului de la moschea apropiată se aude la fel de tare fiindcă se folosesc amplificatoare. Este oricum un lucru omniprezent. Precum bisericile în parcuri la noi aici sunt mici moschei peste tot, rămase între clădirile înalte sau împrăştiate în cartiere. Nu e chiar aşa ca în State dar ideea este aceeaşi: loc de rugăciune în jungla urbană sau, mă rog, deşertul mai mult sau puţin asfaltat.
Excavatoarele au măcinat clădirea de acolo în o săptămână şi ceva. În afară de zgomotul pe care îl fac şi faptul că sunt cam vechi modelele ăstea nu e nimic care să ma facă să nu cred că ăsta e cel mai mişto job de pe pământ.
Update: in afară de aşa ceva.

sâmbătă, 13 martie 2010

Siclam Désir

Bertrand Cantat nu o duce bine deloc, e ceva. Ca şi cum dacă îţi doreşti să te urască viaţa, fie şi numai puţin, vezi titlul formaţiei, o s-o primeşti. O să ai parte. Totuşi mai cântă (primele doua melodii sunt noi se pare) dar să vedem mai întâi albumul ieşit.

Econo-comics

Sunt 10 ani de la un alt meltdown: Internet Boom. Perioada prospera în .com a dat un personaj celebru:

care măcar are umor. Are cineva o mascotă favorită în imobiliare sau a vreunei bănci?

luni, 8 martie 2010

Symbol of Kuwait

Făcut de sârbi (echipa de fotbal cu care ţinem noi la mondiale anul acesta, Israelul nu s-a calificat din păcate) simbolul Kuwaitului e alcătuit din trei ţepuşe care adăpostesc un restaurant şi rezervoare de apă (la ţepe în Kuwait). Alte zeci de turnuri de apă, de camere de hotel, de birouri predispuse la foc se construiesc din ce în ce mai înalte şi mai de sticlă. O evoluţie destul de constantă şi impresionantă în doar câteva generaţii (2, hai 3) datorată enormului consum de petrol din West şi atât.


Pasiunea atavică pentru apă a unei populaţii de deşert este îndreptăţită şi în Kuwait căci obişnuiau să meargă după apă până în India se pare folosind nişte bărci ce au devenit astfel alt simbol naţional. Apa s-a păstrat la mare preţ în continuare fiind mai scumpă decât benzina. Stilul de viaţă, consumismul, rotofeizarea deja evidentă la nativi este de influenţă americană sută la sută. În fapt, 1 dinar la vreo 3 dolari şi ceva ceea ce măreşte puterea de cumpărare foarte mult.
 

Autostrăzi, mall-uri, vile şi apartamente măricele, aer condiţionat peste tot, lipsă de grijă faţă de mediu, maşini enorme - în fapt toate tipurile de maşini mai puţin cele nemţeşti dovadă că Allah îţi dă dar nu îţi pune şi în traistă. Cumva însă, înlocuind bling-bling-ul obligatoriu care vine cu această situaţie sunt urme ale unei predispoziţii laisser-faire şi lipsa oricăror griji. Chiar un pic high. Fantazez la un Cadillac plin cu mexicani, lasând urme de fum în urma lui, nu numai de eşapament, cu Gazolina la maxim, cruising the Gulf Road.
În spiritul acestor idei sunt imaginile alăturate cu un Kuwait prăfuit dar cool, imagini de iarnă :)

Blue Oscar

Dacă avatarii erau violeţi câştigau.